Spiral

Intr-una din perindarile noastre prin tara, am descoperit cariera de creta de la Basarab. Bucatele mici de ceva ce parea a fi creta, cu forme organice, unele de-a dreptul spectaculoase, erau imprastiate pe jos, prin praful alb. Am adunat cate am putut (eu as fi umplut un sac, toate erau foarte interesante) si le-am carat acasa, convinsi ca le vom transforma in talismane frumoase. Apoi am aflat ca erau de fapt franturi de silex, acoperite cu creta. Silexul este un soi de cuart, foarte dur, de culoare gri opac si era folosit de oamenii primitivi pentru confectionarea uneltelor sau pentru aprins focul.
Mi-am pus cateva piese pe masa de lucru, pentru a le privi si a ma lasa inspirata de formele lor, sculptate parca. Si au iesit cateva bijuterii deosebite.
Pentru colierul de mai sus, muza mi-a fost zeita fertilitatii reprezentata in cultura Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizatii de pe teritoriul Europei (a fost numita dupa un sat de langa Iasi,Romania, unde s-au descoperit primele vestigii). Si zic ca cele doua elemente, silexul si motivele de Cucuteni, s-au potrivit de minune.

EN: In one of our trips around the country, we came across the lime stone quarry in Basarab. Little pieces of something that looked like chalk, with organic and spectacular shapes, were scattered on the ground. We've gathered as much as we could (although I would have picked up a few bags) and brought them home, knowing for sure they will turn into amazing talismans. We found out that this were actually pieces of silex, covered in chalk. Silex is a sort of quartz, very though, of grey color and it was used by the primitive people for making tools or lighting the fire.
I placed a few on my working table, to let their complex shapes inspire me. And they did turn into some beautiful jewellery, that looks like it has been carved.
For the above necklace, the muse was the fertility goddess from the Cucuteni representations, one of the oldest civilizations in Europe (named after a village near Iasi, Romania, were the first vestige was found). And I think the two elements, the silex and the Cucuteni motifs went along perfect.

Pentru ca a plouat zilele acestea din abundenta, ne-am gandit ca o plimbare pe deal s-ar putea sa aduca roade gustoase. Si tare ne-am bucurat cand, impreuna cu prietenii nostri, am gasit sumedenie de ciuperci, unele comestibile, altele doar aspectoase. Am cules rascovi, pe care i-am marinat pentru iarna, vinetele care au ajuns pe o delicioasa pizza si palaria sarpelui, pe care am pus-o pe gratar si am mancat-o cu sos picant de ardei iute. Ciupercile salbatice sunt asa o bucurie si parca atunci cand mananc gust din insasi aroma padurii!
Am hotarat sa mai facem cateva excursii in cautarea acestor delicatese, mai ales dupa ce ploaia va inceta si o sa avem parte si de soare. E o binecuvantare sa fim asa aproape de padure si imi dau seama ca daca am merge si mai des, am putea profita de bogatia ei: afine, mure, zmeura, coarne, macese, gherghine, soc, felurite ciuperci, plante medicinale, toate la indemana si gratis!

EN: Because it has been raining for the past days, we thought that a walk on the hill might bring some rewards. So, we took our friends who visited us to the forest behind the house and we were so happy to find lots of mushrooms. We picked up Russulas, which we marinated for the winter, Lactarius volemus which were the perfect pizza topping and parasol mushrooms, which went straight to the grill. Wild mushrooms are such a joy and when I eat them it feels like tasting the aroma of the forest itself!
We decided to take some more trips, especially after the sun will come out (sun after rain is the perfect combination for mushrooms to grow). It's such a blessing to be close to the forest and I realize that if we went more often in the nature, we could take advantage of its gifts: blueberries, rose hips, raspberries, blackberries, gooseberries, elderberries, mushrooms, medicinal plants, all in hand and for free!

The Totem Of The Ancestors

Vara zilele sunt mai lungi, dar timpul parca zboara:) Nici nu stiu cum s-a dus saptamana, stiu doar ca si duminica aceasta vine dupa niste zile minunate, cu soare si excursii si o gramada de oameni si povesti!

Si cum timpul e putin, printre plimbari si distractie se mai strecoara si munca, munca inspirata de oamenii pe care i-am intalnit prin toate locurile minunate prin care am ajuns si care au de impartasit tot soiul de experiente . Asa s-a nascut si colierul de silex, dintr-o poveste pe care mi-a impartasit-o un prieten, despre amerindieni si totemurile care reprezentau arborele genealogic al unui trib.

E pictat in culori care lumineaza la UV si atrnat de un snur de matase.
In alta ordine de idei, fiind duminica, azi e momentul si pentru "lista recunostintei", nu de alta, dar daca o las pe saptamana viitoare, mai-mia ca n-o sa-mi incapa intr-o postare toate motivele de multumire catre Univers: Deci, in ordine aleatorie, multumesc pentru:
-o veste buna despre un colet pe care il credeam ratacit si la care am muncit mult si cu mare drag;
-o veste buna si in plan financiar (pentru ca inca nu traiesc pe planeta unde nu exista bani);
-o veste despre o posibila, frumoasa colaborare;
-excursia inopinata la mare de weekendul acesta, cu 2 zile in care ne-am bucurat de soare, baie in mare, bors de peste (cel mai gustos), adunat de scoici si cioburi slefuite (ok, asta a fost mica mea distractie personala, ca nu tuturor li se pare amuzant sa te zgaiesti la nisip);
-ocazia de a-l ajuta pe un prieten sa picteze un bar (de acum , cand merg la mare, o sa trec de fiecare data pe acolo, sa admir cele cateva linii pe care le-am trasat singurica);
-primii pepeni galbeni "adevarati" (adica gustosi, cu aroma de fruct exotic);
-o duminica seara ploioasa in care pot sa zac lenesa in pat, cu o carte in mana (sau cu laptopul:) si o cana de ceai aromat.

Trance

 Azi am senzatia ca m-am intors dintr-o calatorie lunga si ca fiecare zi e duminica. Chiar asa, duminica, dupa duminica. Si fiind foarte cald, parca si cheful de munca e minim si dorul de mare e...mareeee de tot! Asa ca zilele acestea m-am oprit putin, m-am relaxat si nu mi-am batut capul nici macar cu dezordinea din casa (desi piticul verde de pe creier imi tot zicea "uite, trebuie sa speli aragazul si uite cum arata covorul", nu l-am bagat in seama:P

Norocul meu ca inainte de zilele acestea am avut o perioada foarte rodnica si am ce arata:) Asa ca azi, fotografii cu cel mai frumos colier pe care l-am facut si pe care l-am si dat (sa se bucure de el un suflet liber si petrecaret:P Medalionul e din silex, pictat cu motive de Cucuteni si atarnat de un snur de bumbac cerat, cu niste margele de os. Merge de minune cu rochii de in si sandale romane. Sau pe pieptul vreunui voinic Tarzan:P
Si ca tot veni vorba de relaxare, am vazut si-un film (lucru care se intampla detul de rar, adica trebuie sa ma cuprinda o super lene, fara chef de citit). Filmul e bazat pe o istorie adevarata, inventarea vibratorului, de catre un medic care incerca sa trateze femeile isterice din Londra scolului 19:D E foarte lejer, comic si deloc porcos, contrar subiectului abordat:P

Hysteria

Lupul Dacic

 Am cam chiulit zilele acestea de pe blog, dar motivat:) Asa ca azi, fiind luni, e o zi numai buna de reluat sirul postarilor cu accesoriile de silex, care imi sunt atat de dragi. Acesta e un colier cu un medalion de silex pictat pe ambele parti, cu lungimea de aproximativ 8 cm. Pe o parte are lupul dacic, un simbol puternic din istora romanilor si a meleagurilor de unde am recoltat silexul. Lupul dacic era reprezentat pe stindardul de lupta al dacilor si simboliza forta colectiva (a "haitei").

Iar pe cealalta parte am pictat o cobra, un simbol de putere feminina. Asa ca purtatorul o sa primeasca energia masculina, a lupului si pe cea feminina, a cobrei si o sa fie hotarat si de neinvins:)
Si pentru ca ieri a fost duminica, dar n-am avut acces la net, o sa folosesc postarea de azi pentru a respecta ritualul. Asa ca, zilele acestea sunt recunoscatoare pentru:
-comenzile pe care am apucat sa le finalizez si alti clienti multumiti;
-pizza margherita care mi-a iesit delicioasa si pe care am savurat-o impreuna cu niste prieteni dragi;
-vizita unei bune prietene careia ii cam simt lipsa de cand am plecat din Sibiu;
-2 zile de stat la cort si baie in rau si trai pe vatrai, vorba bunicii;
-excursia de duminica, de la pesterile din Alunis si Nucu (Muntii Buzaului), care au fost condimentate de 2 sacose pline cu hribi cu aroma de padure, pe care i-am gatit si i-am halit rapid;
-modul in care lucrurile se potrivesc in fiecare zi tot mai frumos si parca nu mai depun niciun efort si viata curge firesc si lin;
-culorile pe care le-am comandat si au ajuns fix la timp sa termin o comanda;
ploaia de vara care ne-a prins in padure si ne-a racorit;
-florile medicinale pe care le-am cles si le-am pus la uscat, pentru ceai;
Si pentru vremurile bune pe care le impart cu oameni dragi si frumosi:)

Una, Queen Of the Birds Women

Cat de minunata este natura! Creeaza cele mai spectaculoase forme, cele mai neasteptate culori...n-ai cum sa o concurezi. Cand am gasit aceste bucati de silex (minereu care are o vechime de aproximativ 200 de milioane de ani), tot ce am putut sa fac a fost sa evidentiez formele pe care mi le-a sugerat materialul.

Acest medalion, pictat pe ambele parti, mi-a inspirat o Pasare Maiastra si

un nud de femeie, parca sculptat de mainile unui artist priceput, intr-o suprafata de doar 5 cm lungime! E printre preferatele mele, iar faptul ca poate fi purtat in doua moduri il face si mai interesant.
Titlul e inspirat de o carte pe care am rasfoit-o acum ceva timp, "Tara lui Vam"mi se pare ca se numea, in care apare un personaj, jumatate femeie-jumatate pasare. E de fapt un basm, cu ilustratii, destul de vechi.

Ca tot am ajuns la carti, saptamana aceasta am terminat de citit o carte de povestiri scrisa de Gabriel Garcia Marquez, "Fantastica si trista povestite a Candidei Erendira si a nesabuitei sale bunici", o carticica lejera, nicidecum voluminoasa ca titlul, numai bune de savurat in excursie, intr-un hamac si cu un pahar de limonada.

Under The Blue Ocean Of The Sky

Uite asa a venit si ziua de duminica. Ziua aceea pentru odihna, zice-se si relaxare (daca ma gandesc bine, de vreo 2 ani parca in fiecare zi e duminica). Asa ca dupa ce trei sferturi de zi le-am petrecut intr-un dolce far niente, m-am gandit sa inchei ziua cu o postare. Un colier din silex (un minereu care are o vechime de aproximativ 200 de milioane de ani, din Jurasic, pe care oamenii primitivi il foloseau pentru a-si confectiona unelte si pe care l-am cules intr-una dintre minunatele plimbari prin tara:), pictat pe ambele parti: un delfin ca o galaxie, intr-o combinatie de albastru si verde (forma naturala a materialului);

o masca ceremoniala a cine stie carui popor primitiv. Ambele pictate in acrilic reactant la lumina ultravioleta.

Culorile sunt foarte frumoase si in lumina soarelui,vii si vibrante.

Pregatindu-se, parca, sa se intoarca in raul cosmic.

Si fiind ziua de odihna, am avut timp sa ma gandesc la o gramada de ganduri. Inspirata de niste bloguri pe care le urmaresc (a se citi devorez), plus sub imboldul unor vesti triste si o saptamana care parca a fost incapatanata, am hotarat ca in fiecare duminica de acum incolo sa am un mic ritual: o sa ma gandesc la cateva lucruri pentru care sunt recunoscatoare,mici sau mari bucurii din zilele care au trecut. Asa, pentru ca viata e frumoasa si oamenii sunt buni (da, ma incapatanez sa cred si sa practic asta:).Deci, sunt recunoscatoare pentru:
-conversatiile telefonice zilnice pe care le am cu parintii mei (chiar si dupa 2 ani de la plecarea de acasa);
-un castron mare cu cirese "inima de porumbel", dulci si aromate, pe care le-am savurat in balcon, pe muzica lui Jack Johnson;
-5 zile consecutive in care dupa ploaie a aparut un pui de curcubeu, exact in acelasi loc:);
-pasarelele care la 5 dimineata (cand ma trezesc doar ca sa adorm la loc) au concert, iar in oraselul acesta, chiar daca geamul da inspre strada, e putina circulatie si liniste;
-excursia la Bucuresti, plina de intalniri cu oameni intersanti, baie in raul Neajlov, macrou prajit pe gratar, salata de rosii adevarate, suculente si aromate, branza buna, din Comana si incheiata cu cea mai gustoasa inghetata din capsuni proaspeti, pe Lipscani:
-uleiurile esentiale care au venit prin posta si pe care le-am folosit ca sa prepar un ulei pentru masaj si un deodorant natural cu unt de cocos;
-comenzile pe care o sa le poarte niste cliente foarte dragute si cochete;
Wow, inainte sa ma apuc de scris aveam un mare gol in cap, dar acum pur si simplu curg lucrurile pentru care vreau sa multumesc:)
Asa ca sper ca in fiecare zi macar sa imi treaca prin gand sa multumesc pentru fiecare bucurie, asa cum faceam la sfarsitul zilei cand eram mica (un soi de rugaciune neadresata, prin care multumeam pentru ce am primit in ziua respectiva).

Psychadelic Madness.1

Luna iunie anunta vara, soarele, marea si petrecerile in padure, cu muzica si foc si corturi si mancare la ceaun. Si la fel ca si anul trecut (aha, a trecut un an), luna iunie a fost deadlineul pentru o colectie mai speciala si foarte draga: niste coliere pregatite anume sa calatoreasca pe la festivaluri prin Europa, alaturi de un om simpatic (sper sa ii aduca mult noroc si bineinteles, bani:).

Inspiratia face (si norocul si potrivirea de imprejurari ) ca in acest an sa fii pictat niste piese unicat de care sunt foarte mandra. Asa ca in postarile viitoare o sa apara cate un colier in culori UV, cu o nota intentionat tribalo-psychadelica.

 Primul din colectie e un medalion din silex (o roca foarte dura, cam ca si diamantul, formata acum aproximativ 2 milioane de ani, pe care am avut placerea sa o culeg chiar eu- multumesc Mama Natura!:). Frumusetea acestui material  sta tocmai in forma naturala pe care o are, nu e modelat de mine in niciun fel. Am profitat doar de ce imi "spunea" si am accentuat cu acrilic reactant la lumina ultravioleta.

Pe o parte a iesit un peste exotic, pe cealalta o pasare de foc ("a iesit", pentru ca de data aceasta, spre deosebire de parcursul obisnuit al bijuteriilor pe care le creez, cand stiu dinainte ce voi picta, forma a avut vointa proprie..."form fallows function).
Si pentru a fi in ton cu specificul colectiei, am facut fotografii la "garla", raul Buzau, care e la doi pasi de casa. Norocul a facut ca pentru 30 de minute, cat am avut nevoie, soarele sa straluceasca frumos, desi amenintat din cand in cand de cate un nor de vata de zahar. Dar am avut timp suficient pana sa inceapa, iar, sa ploua.
Asa ca zilele urmatoare am niste poze luminoase si colorate de aratat:)