Symbiotic

Natura pare ca functioneaza mai degraba pe principiul "supravietuirea celui mai simbiotic", adica a celui care se integreaza cel mai bine in ecosistem si are un rol. Noi oamenii am mizat mereu pe "supravietuirea celui mai puternic", incercand sa fortam ritmul natural si pe termen scurt ni se parea ca reusim. Dar in timpul planetei realitatea e ca dam gres si in loc sa devenim o parte din mecanism si sa functionam in armonie cu mediul, ne pacalim ca il stapanim...

 Luna aceasta a fost una interesanta, ciudata si cu trairi deosebite de alte vremuri. Ne-am bucurat din plin de iesirile in aer liber, pentru ca simtim ca aceasta e realitatea noastra, Natura si suntem recunoscatori ca alegerile facute ne-au apropiat tot mai mult de munti, paduri, cer, rauri si aer.

 Am vizitaat Cheile Moara Dracului, aflate foarte aproape de noi, in Campulung Moldovenesc, dar din secunda in care ne-am afundat in padure, parca am pasit pe alt taram.

 Un rau repede si rece care brazdeaza stancile impunatoare, a creat un relief spectaculos, iar aerul incarcat de ozon ne-a imbiat sa respiram adanc si sa lasam totul in urma.

Am dat si peste o pajiste e gingasi vestitori ai primaverii, pe care i-am fotografiat si cu i-am lasat acolo, sa bucure si alte suflete.

Datorita iernii care s-a hotarat sa revina brusc, ne-am delectat ieri cu un spectacol deosebit al naturii: sumedenie de zburatoare au vizitat hranitorile si au infulecat cu pofta semintele. Le multumim celor de SOR, Societatea ornitologica Romana pentru ajutor la identificare. E o adevarata incantare sa privim minunile astea cu pene cum zboara prin jurul casei si vin atat de aproape!

 Cinteza.

 Cinteza de iarna, mascul.

Sturzul de vasc.
In rest, pandim gradina de urzici din varful dealului si la cateva zile ne facem aprovizionarea si le mancam in fel si fel de mancaruri: sotate, cu ceapa si sos de rosii, maruntite si combinate in compozitia pentru galuste de supa, in scovergi prajite, in quiche cu ou si branza, in omlete si in ceai.

Playlist

 Mongolian Throatsinging -Batzorig Vaanchig
Nikolai Chepokov, cunoscut in Rusia ca Tarakai

The Secret Life of Plants

 Se implinesc 5 luni de cand ne-am intors in Prisaca si e bine! Zilele noastre se impart intre adunat de lemne, facut focuri, alergat cateii prin livada, prin zapada sau noroi, dupa cum e vremea. Pranzul il luam si in compania celor 3 tipuri de pitigoi (sur, galben si cel cu cap albastru, despre existenta carora n-am stiut pana acum) care au venit la hranitoarea din geam, atrasi de semintele de canepa gustoase pe care le-am primit de la Cosmin, adunate de pe plantatia lui de canepa de la Hemp House Holding (din care avem si un ulei de prima presa, absolut delicios in salate si minunat pentru oblojit pielea crapata de frig).

 Am sarbatorit 3 ani impreuna cu luminita Carol, care ne binecuvanteaza zilele si ne si oboseste pe masura:), cu un tort raw facut cu mere din livada si nuci adunate de pe dealul din Patarlagele.

 La noi a fost si zapada suficienta pentru sanie si om de zapada, de care am profitat pana ne-au inghetat nasurile si varfurile degetelor (n-am avut sanie, noroc cu salopeta care aluneca perfect).

 Iar la finalul anului 2019, ca multumire pentru belsugul de care avem parte, am urcat pe dealul Prisacii si am lasat cateva gustari pentru animalele salbatice: popcorn pe ata, pentru pasari, seminte de dovleac, pentru soarecii de camp, turta dulce fara zahar, pentru iepuri si felii de mere, topinambur si persimone deshidratate pentru pofticiosi).

In atelier am intrat mai putin, am hotarat sa lasam ritmul iernii sa ne ghideze, dar cand am avut inspiratie, am notat ideile si una cate una, o sa le punem in practica pentru sezonul 2020. Plantele sunt subiectele noastre preferate si ne place sa fim inconjurati de natura si verde. Un studiu desfasurat in anii 70 a demonstrat ca plantele sunt fiinte vii, care comunica intre ele pe o frecventa imperceptibila pentru noi. Chiar mai mult, limbajul lor e universal si intentia pe care o manifestam raportat la o planta, o poate ajuta sa prospere sau sa se ofileasca. Plantele ne-au fost aliati de nadejde dintotdeauna, oferindu-ne o hrana, adapost si vindecare si fara ele nici noi n-am putea trai.

This and That

Intr-o dimineata, pe la vreo 7, ne-am trezit cu niste batai in grinda. Ne-a trecut repede supararea cand am vazut o ciocanitoare superba care isi vedea de treaba ei. Noroc cu internetul, de unde am aflat despre ghionoaia verde, una dintre cele 10 de specii de ciocanitori de la noi din tara. In zilele urmatoare ne-au mai vizitat si o ciocanitoare pestrita si una mica mititica, cenusie.

 Am avut parte si de putin aur dulce, pentru ca albinutele salbatice (care si-au facut casa in stupina noastra in primavara) au fost atacate si nimicite de unele oportuniste si mai puternice. Asa ca am scos putinii faguri si ne-am bucurat de gustul aromat si dulce.

 Ne-am ocupat si de gradina, am pregatit straturile si spre final de noiembrie am pus usturoi si arpagic, pentru a avea in primavara.

 Printre muncile ce trebuiesc facute in gospodarie, am finalizat si un proiect in colaborare cu niste oameni faini si am pregatit imaginea pentru un grup care sa aduca lalolalta producatorii din micii Romania si consumatorii intersati sa cumpere autentic, sanatos si gustos.

 Bineinteles ca am iesit cat mai des prin paduri si pe dealuri si, desi nu dat peste ciupercile mult-dorite, am gasit pedicuta (Lycopodium clavatum), pe care am pus-o intr-o tinctura. E indicata in afectiuni de natura reumatologica, articulatii inflamate si excrescente cornoase la calcai.

Deasupra livezii noastre de meri, am gasit pe malul paraului urme de urs, unul nu prea mare, dar, oricum, am fost surprinsi sa ne dam seama ca a ajuns asa de aproape de noi.
Asa e la tara, aproape de natura, unde animalele cutreiera padurile:)

Forest Living

Pline zilele, de cand ne-am mutat inapoi la Prisaca Dornei. Pline de frumos, aventura si natura si un sfarsit de toamna ca in povestile despre belsug si timpuri fericite. Am avut multa treaba: in livada merele sunt coapte si adunam zilnic, cu sacul; unele vor ajunge tuica, altele suc de mere, iar pe altele le facem piure bun de "lingurit" din borcan, cum zice Carol. Tot merele parfumate au atras si un vizitator curios din padurea din spatele casei, care a fost surprins sa ne gaseasca acasa. Noroc ca Tripi cea neinfricata l-a tinut la respect (pe el si pe prietenii lui, porcii mistreti) si de atunci nu a mai trecut gardul. Micul stup in care s-a pripasit un roi de albine salbatice a fost atacat, asa ca ne-am ales cu cateva bucatele de fagure de aur, dulce, dulce si aromat ca florile de vara! Ba chiar am gasit si ciuperci, desi a fost un an secetos si sarac: Coprinus comatus, pe care le-am pus la borcan sub forma de antipasti, iar pe cele batrane le-am adunat pentru cerneala neagra pe care o sa o folosim la pictat iarna aceasta. Ne-am plimbat pe deal si prin padure si am stat la soare cat de mult am putut, ca sa fim pregatiti pentru frigul ce va veni. Pana atunci pregatim lemnele si ne trecem zilele pe indelete, cu foc in curte, cu adunat de gherghine si ienupar, cu privit cerul instelat si sumedenia de pasari care vin sa ciuguleasca strugurii.

Clear Skies

 Zilele tot mai scurte si mirosul de ploaie din aer vestesc toamna si o data cu ea un ritm mai lent.

Dar pana sa ne cunprinda melancolia, ne-am hotarat sa profitam de soare si cer senin si am facut o excursie spre Poarta Tarinii, un loc mirific din Taramul magic al Bucovinei.

 O ora de urcus prin padurea verde, insotiti doar de ciripitul pasarilor si mirosul de rasina, ne-a dus in varf de deal, deasupra Pojoratei.

 Ne-am potolit setea la umbra unui brad, dintr-o fantana cu apa vie, facuta din trunchiul unui arbore pe care trecerea timpului l-a pietrificat.

 Si am servit un pranz cu priveliste, leganati de talangile lenese ale vacilor norocoase care pasc sumedenia de flori si plante salbatice, respirand aer curat si liniste.