Pline zilele, de cand ne-am mutat inapoi la Prisaca Dornei. Pline de frumos, aventura si natura si un sfarsit de toamna ca in povestile despre belsug si timpuri fericite. Am avut multa treaba: in livada merele sunt coapte si adunam zilnic, cu sacul; unele vor ajunge tuica, altele suc de mere, iar pe altele le facem piure bun de "lingurit" din borcan, cum zice Carol. Tot merele parfumate au atras si un vizitator curios din padurea din spatele casei, care a fost surprins sa ne gaseasca acasa. Noroc ca Tripi cea neinfricata l-a tinut la respect (pe el si pe prietenii lui, porcii mistreti) si de atunci nu a mai trecut gardul. Micul stup in care s-a pripasit un roi de albine salbatice a fost atacat, asa ca ne-am ales cu cateva bucatele de fagure de aur, dulce, dulce si aromat ca florile de vara! Ba chiar am gasit si ciuperci, desi a fost un an secetos si sarac: Coprinus comatus, pe care le-am pus la borcan sub forma de antipasti, iar pe cele batrane le-am adunat pentru cerneala neagra pe care o sa o folosim la pictat iarna aceasta. Ne-am plimbat pe deal si prin padure si am stat la soare cat de mult am putut, ca sa fim pregatiti pentru frigul ce va veni. Pana atunci pregatim lemnele si ne trecem zilele pe indelete, cu foc in curte, cu adunat de gherghine si ienupar, cu privit cerul instelat si sumedenia de pasari care vin sa ciuguleasca strugurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu