Review: Year of the Horse

       La multi ani! Ani ca si cel care s-a incheiat, pentru ca tare mi-a placut! Ce aventura, ce surpriza, ce gust savuros si ce belsug! Ma gandesc uneori ca viata asta pe care o am e ca un bonus la jocurile pe calculator: ai facut ceva, ai adunat puctajul maxim si in schimb ai o tura de distractie:) Nu o sa ma apuc sa notez fiecare realizare, pentru ca as avea de scris cam 365 de randuri, in varianta "pe scurt". In schimb o sa scriu un "Multumesc", pe care il lansez asa, in Univers, sa ajunga la fiecare fiinta cu care m-am intersectat in 2014 si care a fost parte la Poveste!

Cum putea sa se sfarseasca un an 2014 al Calului, daca nu sub semnul Porcului? :) Ne-am petrecut Craciunul si Anul Nou as spune foarte "traditional" si am primit din nou o lectie pretioasa despre echilibru si diferenta dintre mofturi si realitati.

Eu, oarecum vegetariana (dupa pofte as spune), dar nicidecum convinsa si convertita, am participat la ritualul porcului: am macinat carne, am umplut mate (de inorog, ca veni vorba. Se pare ca in zona magazinele au simtul umorului si vand pachete cu mate din china, de la "inorogul":), am pazit afumatoarea, am mirosit untura si m-am tot mirat,  uneori strambat.

Am gustat, dar parca simturile mele nu s-au simtit gadilate, asa ca m-am multumit cu garnitura. Si am invatat ca atunci cand traiesti in comun, fiecare zi e o concesie si va trece mult timp pana cand "sistemul" se va regla si fiecare se va simti cu adevarat confortabil.

Iar in momentele de "disperare", am deschis fereastra si am tras aer in piept, cu bucurie si recunostinta pentru toate experientele, culorile si sunetele din tara asta frumoasa.

Asa ca pot scrie azi ca sfarsitul de an l-am petrecut cum nu se poate mai frumos si ca 2015 deja are promisiuni de a fi "si mai si" !

EN: What a year, what an adventure! It was so rich in colours, tastes,  people and places and it felt like a bonus for some good job:) It would be too much to write down every significant moment, but I only want to thank all the amazing people that were part of it!
        We spent the last two weeks in a traditional way, together with friends and I got a last "challenge" from 2014: being part in the preparing of pig meat, the way my mom and grandma did every year, this time. It was fun and interesting, stressful and somehow "once in a lifetime", but a good lesson for balance between empty ego and reality. I'm not a fan of meet, I wouldn't consider myself vegetarian or any other way, because I only act on cravings and recently I'm only craving for green things. But this experience was a great one, not because of the food part, but because of the human aspect: I learned tolerance and acceptance as a way of living.
       The area we are in is one of the most beautiful of Romania, with mountains and rivers, forests, fresh air and traditions kept alive, both by children and adults as well. We enjoyed the winter cold and ice flowers at the windows, the wood burning in the stove, the smell of simple and joyous life with home baked bread and red wine.
      So, I wish for a 2015 as full of stories and friends like the year we've just ended!

Gornet Project

Anul, dupa cum speram, se anunta unul incarcat si cu multa treaba de facut! Am reusit (dupa 2 incercari:) sa pictez harta pentru un proiect la care lucrez. Este de 59cm/30 cm, pictata in acuarela si acrilic si e primul tablou pe anul acesta. Primul din cele 1 unul pe luna pe care mi-am propus sa le pictez in 2014.

Am reinceput activitatea si la Centrul Izvorul Sperantei, iar copiii, dupa o vacanta odihnitoare s-au aratat dornici sa se apuce de treaba.

Am inceput cu o mini-lectie de desen, despre non-culori. Am folosit ca inspratie articolul postat de o prietena pe site-ul doodleyes
 

Si pentru ca vremea, desi mohorata, a fost potrivita pentru activitati de exterior, baietii au invatat sa joace oina.

 Au exersat cu zel, pana lovirea mingii a devenit o joaca.

Si-au confectionat si batele, sub indrumare, bineinteles:D Din lemn de stejar, putin mai grea si lemn de molid, cea mai usoara.
Avem multe planuri acolo, la Izvorul, cum ne place sa alintam centrul, si anul 2014 o sa fie si mai bogat in intamplari frumoase.

Identified Flying Objects

Pentru ca in sfarsit e soare (pe bune, chiar scriu avand in fata geamul, prin care se vede un superb apus de soare) si pentru ca in sfarsit am putut lua masa in balconul pe care l-am aranjat de cateva saptamani, mi-a trecut prin cap sa desenez ceva care sa se asorteze si sa se potriveasca pe peretele balconului.

Nu stiu in ce masura se asorteaza un zeppelin cu un balcon, dar sincera sa fiu albastrul cerului combinat cu creionul merg minunat. Asa ca, voila! Un mini-tablou special pentru balcon (unul care sa ma faca sa visez la vremurile acelea -anii 30- si la un zbor lin peste mare).

Am pictat si niste cercei, cu o pasare colibri care contrasteaza foarte frumos cu pasta ceramica alba si platoul de bronz antichizat. Au diametrul de aproximativ 2 cm (probabil putin mai mic) si un sistem de inchidere care mie imi place tare.

Si pentru ca mi se facuse dor sa primesc cadouri, am participat la Swap-ul de primavara organizat de fetele dragute de la Revista Atelierul. Si am primit niste dragalasenii de la Andrea plus o nebunie de ciocolata facuta manual, care printre ingrediente avea ("avea", pentru ca e de mult papata:), si citez " tuica de prune". Wooow, ciocolata cu tuica, asta da delicatesa! Asa ca mi-am satisfacut dorul de cadouri, am mancat ceva ce nici nu stiam ca exista (si la ciocolata chiar ma pricep) si am avut ocazia sa pregatesc si eu un cadou pentru o necunoscuta:D Indiciile au fost: cafea si flori. Mai jos e fotografia (facuta de Andrea) cu ce i-am trimis.

The Snail Who Thought He Was An Orchid

Al...catelea colier pe saptamanile acestea? N-are importanta, si acesta mi-e drag tare si drept urmare abia astept sa-l vad purtat de o zana cu plete aurii (eh, ma rog, zic eu aurii, ca parca s-ar asorta, dar m-as mira sa nu se potriveasca de minune si cu o podoaba bruna sau roscata, mai ca ar merge si verde).

Si pentru ca mi-a placut cum a iesit medalionul, am asortat un tablouas (pentru a picta in voie detaliile care parca erau cam micute in colier).
Acum o sa ma apuc de pregatit feliutele de lemn pentru a fi pictate (partea aceasta tehnica nu ma atrage asa mult ca pictatul in sine, dar e necesara, asa ca am tot amanat, pana la momentul "de musai ca de voie buna", cum imi place sa-l numesc).
Si pentru zilele urmatoare am mai pregatit cateva coliere si ca sa nu devina monoton, cateva agrafe simpatice (indiciu: se asorteaza cu cerul).

Praslea cel voinic

Postat in categoria "sarbatori si cadouri, cu drag" :D Am ramas restanta (si ce mai restanta, veche de vreun an) cu un tablou. Ca intotdeauna, oamenii cei mai dragi, aka familia, raman ultimii pe lista cu to do. Din fericire, trec sarbatorile, trece nebuneala si ramane Timp. Timp din ala placut si relaxant, cand faci totul in slow motion, pentru ca asa ai chef.

Si dupa 2 zile de pauza (pe care le preconizam eu vreo 2 saptamani:P, mi-a venit asa un dor sa pictez (boala grea) si am zis sa ma revansez. Si desi initial promisesem un alt tablou, care pe urma s-a transformat in mintea mea in portret, cand m-am apucat, imi tot rasuna in cap "Praslea cel voinic si merele de aur".

Pai si cum sa ignor muza?! Nu de alta, dar inspiratia, daca o superi si n-o bagi in seama, s-ar putea sa-si faca bagajul. Asa ca m-am gandit eu un pic si mi-am zis ca e bun si Praslea asta, nu de alta, dar rudele pentru care e tabloul, au un baietel, de 2 ani. Asa ca ursitoarele au decis, o sa fie curajos si frumos ca Praslea cel Voinic si o sa culeaga in viata asta muuuulte mere de aur.

 
Si a iesit tabloul asa si am incalecat pe-o sa...sub care banuiesc ca se afla calul fermecat care mananca jaratec. Dar asta e o alta poveste...

A venit, A venit...toamna

Culorile cele mai frumoase! Toamna cu cer senin e combinatia cromatica cea mai reusita, zic eu. Asa ca zilele acestea, ca sa sarbatoresc toamna si locul minunat in care ma aflu, cu cele mai frumoase peisaje (undeva langa Buzau), am pictat un tablou (n-am mai pictat de mult timp tablouri). E realizat pe hartie confectionata manual (tocmai am inaugurat caietul pe care l-am cumparat pe vara, de la un targ:D Hartia facuta manual e incredibila pentru pictat, are textura perfecta. Si a iesit un peisaj colorat, vesel si gata de pus in rama:)