Contact

anca_gabby_3@yahoo.com

luni, 30 martie 2015

The Raw Tree


E sfarsitul lunii martie si parca primavara da semne timide, ca si cum si-ar fi adus aminte ca e momentul ei. Prima zi cu soare cald m-a gasit in fata unui perete. Am calatorit la Bacau, unde un om minunat planuieste sa deschida o cofetarie raw-vegana, cu dulciuri pe cat de gustoase, pe atat de sanatoase.


Aveam o idee despre ce vroiam sa pictez si o tehnica noua pe care stiam sigur ca vreau sa o folosesc, dar nu prea aveam habar cum sa o aplic la o suprafata mai mare, asa ca pentru prima data in multii ani de cand pictez, aveam emotii. Insa din momentul in care am inceput, dupa vreo cativa centimetri am prins curaj si pictura parea sa arate tot mai bine, ba chiar mai frumos decat imi imaginam(victorie !).

 Ce e interesant e ca o suprafata mica, pe langa timpul mult mai scurt de lucru, iti da posibilitatea sa ai imaginea de ansamblu, pe cand un perete e intins si trebuie sa te opresti, sa te dai cativa pasi inapoi si sa privesti. Dureaza niste ore si daca ai si vizitatori e greu sa "te" explici (cred ca asta e o frica a multor artisti, ca ceilalti nu inteleg ce vrea sa transmita sau clientul e nemultumit).

 Oricum, am hotarat sa pictez intruna, cat ma tin ochii si mainile, ca sa ma apropii de finalul picturii in aceeasi zi. Asa ca a fost un soi de maraton de 12 ore, dar mi-a placut tare mult.


 A doua zi au mai ramas doar niste detalii, care mi-au luat o ora si parca satisfactia a fost si mai mare cand timpul pe care il anticipasem pentru pictat a fost mult mai scurt de fapt.


 Si asta e ceea ce a iesit: un copac peste care zanele au suflat praf magic si l-au adus la viata:) Am decis sa pastrez cromatica simpla si in ton cu viitorul mobilier, care va fi si el rosu-portocaliu-lemn natur si detaliile sa fie finute, subtile si vizibile de aproape.

Mi-ar placea sa fac asta cat mai des si e un soi de rezolutie pe 2015 sa pictez mai multi pereti (cu siguranta urmatorul pictat va fi la noi acasa, pentru ca tot aman momentul:)

EN:
It's the end of March and it seems spring is sending shy signals, as if she remembered it's her rime. The first sunny day found me in front of a wall. We traveled to Bacau, where a wonderful woman is planning to open a raw-vegan sweets shop.
I had an idea of what I wanted to paint and a new technique that I knew for sure I wanted to use, but I wasn't quite sure on how to apply it to a bigger surface, so for the first time in a lot of years I've been painting, I was a bit nervous. But from the moment I started, after a few centimeters it was beginning to look better, even more beautiful than I was expecting.
 What's interesting is that a smaller surface,along the shorter work time, gives you the possibility to have the whole picture, while a wall is wide and you have to stop, go a few steps back and watch. It takes some hours and if you have visitors it's hard to "explain yourself" (I think this is the fear of many artists, that the others don't understand what they want to express or that the customer is not satisfied).
 Anyway, I decided to paint non-stop, as long as my eyes and hands can take it, so that I'll be close to the finish in the same day. So, it was a sort of a 12 hour marathon, that I really enjoyed.
 The next day there where only some details left, that took me an hour to paint and the satisfaction was greater when the time I was anticipating was actually much shorter.

This is the result: a tree brought to life by the fairies and their magic dust:) I decided to keep a simple color scheme, that matches the future furniture (red-orange-nature wood) and the details very subtle and visible when you get closer.
I'd love to do this more often and I think painting walls is the 2015 resolution (of course, I'll have to start painting our own walls, while this has been on my list since some time:)

sâmbătă, 28 martie 2015

A Moment





Nr 14/ 27 martie 1930 pag 1
Mary Doran, actrita americana care a jucat in peste 80 de filme in perioada 1927-1944


 Nr 14/ 27 martie 1930 pag 2
"Primavara. Soseaua, timpuriu scaldata in soare de primavara, tresalta sglobiu ca o fecioara inviorata de sarutul amantului sosit prea devreme". Se pare ca si in 1930 venirea primaverii e un eveniment care nastea sentimente profunde:)
"Printre pietoni, cativa <> poarte primele palarii de pae."
In fotografie, regina Maria si Principesa Ileana, intampinate la Cairo de catre maresalul Zulficar pasa.


 Nr 14/ 27 martie 1930 pag 5
"Lapte artificial pentru cresterea vitelor.", prezentat la Academia de stiinte din Paris;
Henry ford vrea sa traiasa 100 de ani (a trait 84);
Calfa de frizer Iavan Majeties din Agram a batut recordul de cantat la cimpoi: 60 de ore;
Vazul si auzul pestilor. Experientele facute cu ocazia pescuitului dovedesc ca pestele vede. Cand se loveste apa, pestii se strang in jurul mainii, curiosi.


 Nr 14/ 27 martie 1930 pag 6
Ziua mamelor la asociatia "Triunghiul albastru" (sub protectia principesei Ileana).
Scopul asociatiei este indrumarea tineretului feminin.




 Nr 14/ 27 martie 1930 pag 7
"O doamna se minuneaza cu drept cuvant de atmosfera inaltatoare pe care o gaseste, de nivelul moral al tineretului, care se desprinde din toata cuviinta, disciplina si conduita sutelor de tinere <>, care rad, vorbesc, glumesc, povestesc, faraca cineva, in marea de capete, sa depaseasca nota vioaie si demna care caracterizeaza pe reprezentantele Triunghiului albastru."





 Nr 14/ 27 martie 1930 pag 10
Cea mai pretioasa colectie de instrumente cu coarde (o vioara de 500000 de dolari-80 milioane lei);
Scoli primare in aer liber in Londra;



 Nr 14/ 27 martie 1930 pag 11
Leny Caler (1904-1992)actrita si cantareata de muzica usoara in Romania
https://www.youtube.com/watch?v=IHjnwTOezp8



 Nr 14/ 27 martie 1930 pag 12
"Girls- Picioare perfecte, corpuri fine si suple, figuri frumoase pe care fardul si peruca le fac anonime si gemene, ele poarta sute de costume, sute de pretexte pentru a-si arata formele mladioase si elegante. Sunt girls-urile. Girls de Montmartre, Girls de Broadway. "
Ramon Novarro (1899-1968), actor mexican de film si teatru. A primit titlul de sex-symbol dupa moartea lui Rudolph Valentino.



  Nr 14/ 27 martie 1930 pag 13
"Obiecte de arta din aripi de fluture"- Naturalistul King a fost primul care a recunoscut potentialul artistic al fluturilor exotici. Aripile sunt colectate in America de Sud si apoi expediate in Londra, unde sunt transformate in veritabile opere de arta, cu ajutorul sticlei; "In modul acesta se pastreaza o frumusete a naturii, care s-ar pierde altfel foarte repede, caci viata fluturilor dureaza numai cateva ore;"
Reclama: "Lait Innoxa- Ce ten frumos! Iata cum se creiaza imediat o atmosfera de simpatie, chiar admiratie. Pentru a avea si a pastra un ten frumos prima conditie este de a avea epiderma sanatoasa, aceasta e foarte usor, gratie produsului lait Innoxa.";
Functionarii postali din Kowno, Lituania au hotarat sa protesteze intr-un mod inedit: nu si-au mai ras barba;
Recorduri gastronomice: dl Caldarino Nazarino a obtinut recordul reusind sa manance 150 de metri de macaroane in mai putin de 5 minute.
Atletul Buthus manca la o masa un bou intreg si bea un butoi cu vin;
Regele Ludovic XIV manca la o masa 4 supe, un fazan, o potraniche, o farfurie mare cu salata, o sunca, berbec cu sos si usturoi, o farfurie cu patiserie, fructe si 10 oua rascoapte;
Imparatul Claudius Albinus a mancat la un singur dejun: 500 smochine, 100 de piersici, 10 pepeni galbeni, 20 kg struguri, 100 de becate si 33 de duzini de stridii, acompaniate de mai multe amfore cu vin;



 Nr 14/ 27 martie 1930 pag 14

Pagina femeii
"Adaptarea la mediu e una dintre legile biologice incontestabile, adaptarea la moda e una dintre legile feminine incontestabile."
Gusturile societatii in materie de frumusete s-au modificat, iar formele corpolente nu mai sunt apreciate. Acum sunt dorite "corpurile de adolescenta", iar femeile recurg la masaj, electricitate, sporturi, pentru a le obtine. "Ondulatiile au ramas doar apanajul coafurii."
Soldurile unduite, odinioara considerate simboluri ale feminitatii, sunt inlocuite de trunchiuri drepte, pe cat posibil, siluete androgine.
"Ca sa te ingrasi sau sa slabesti dupa feantezia curentului epocei-reusesti iar, cu vointa, rabdare o doza de martiriu si zece de tenacitate!"
Palariile din par de cal sunt noua gaselnita a modei pariziene.
 

Nr 14/ 27 martie 1930 pag 15
Un capitan si-a propus sa aduca la suprafata o comoara scufundata in golful Long Island, in timpul razboiului de secesiune, in valoare de 800000 de lire sterline.
Profesorul Norman Lake a spus intr-o conferinta tinuta la londra ca in secolele viitoare, degetele de la picioare vor disparea. Stramosii nostri aveau degetele de la picioare identice cu cele ale mainilor, pentru a le servi cataratului si apucatului fructelor.
Niste ingineri au declarat ca au reusit sa fabrice aur, folosind argint. Se pare ca alchimia nu e doar o legenda.



 Nr 14/ 27 martie 1930 pag 16
Casele viitorului vor fi construite astfel incat in 24 de ore sa poata fi demontate, transportate si apoi remontate in alta parte. Adaptarile acestor case le vor face atat de practce, incat unei gospodine ii vor lua 15 minute sa faca menajul;
Calatorii din trenul care leaga Los Angeles de Chicago s-au putut bucura de o noua inventie, care permite vizionarea unui film vorbitor in timpul calatoriei.








luni, 23 martie 2015

Flower People

 
Intr-un fel de-a spune, vorba cantecului, ar trebui sa ne bucuram de iarna, de vremea rece si sa ne facem provizii de leneveala pentru zielele pline de vara. Imi aduc aminte cand eram mica, savuram fiecare moment de liniste, de "nefacere". Si visam cu orele, ma pierdeam in carti si aroma de ceai si nicio clipa nu simteam ca as pierde timpul. Urata expresie, "sa pierzi timpul"! Acum, parca am fi alergati de vreun stapan de sclavi, nu avem stare o clipa, mereu trebuie, dar musai, sa facem, sa producem, caci altfel parca n-avem sens. Saptamana trecuta mi-am luat o pauza. Fara voie. Nu mai patisem de muuuult sa simt ca trebuie sa ma opresc si sa stau in pat, in mijlocul zilei, vlaguita. Dar a avut grija febra de asta si, desi m-am chinuit o vreme, m-am hotarat totusi sa stau. Ingrijorata, panicata, cu senzatia ca lumea se va opri, ca imi voi iesi din ritm si voi ramane in urma cu toate...Si am dormit. O zi. Si apoi inca una si inca una, de parca nu mai dormisem de mult. Si ca sa vezi, nu s-a intamplat nimic, lumea s-a invartit in continuare. M-am muncit si cu sentimentul vinovat ca nu am chef sa fac, desi agenda se umpluse. Si iata-ma azi, inca ametita, inca fara chef, dar hotarata sa nu ma mai simt prost. Pana la urma e firesc sa fie si zile sau saptamani, in care sa nu vrei sa faci. Si altele in care sa faci mai mult (care nu sunt neaparat o regula, dar nici exceptii). Cred ca oamenii au uitat ritmul natural al vietii si s-au prins intr-un cerc nesfarsit care ii lasa fara energie. Parca nu mai stim sa ne ascultam si nici chiar cand organismul cere, nu ne oprim. 
Asa ca azi e ziua de "il dolce far niente", cum spun italienii. Nici duminica, nici vacanta sau vreo zi "oficiala" de stat. Pur si simplu luni.

EN: We should enjoy winter and cold weather and gather laziness for the full days of summer to come. I remember when I was younger, I used to cherish every moment of silence and "undoing". And dreamed for hours, reading books and drinking flavored tea, never feeling I'm wasting time. Ugly expression "to waste time". Now, it seems like somebody is running after us, we always have to, compulsory, do, produce, cause otherwise we think we're meaningless. 
Last week I took a break. Without wanting, but had to. It's been long since I needed to stop and felt weak and drained. But the fever took over and i had to stay in bed. So, I slept for one, two, three days, worried, panicked that I'll be left behind with all the work. Feeling guilty. But nothing happened. The world kept moving. Today I'm still dizzy, still without the mood of doing, but decided not to feel bad about it. In the end it's natural to have days or weeks or as much time as you need, without wanting to do. Or days when you feel like doing everything and end up finishing a lot. I believe people forgot the natural rhythm of life and got trapped in a circle which drains their energy. It's like we don't know to listen to ourselves and stop when we need to.
So, today is "il dolce far niente" day, as the Italians say. Not Sunday, not holiday or any other official stay day. Just Monday. A lazy one.

vineri, 20 martie 2015

Ginkgo

  Nr 13/20 martie 1930 pag 1

 Nr 13/20 martie 1930 pag 2
"Psichotehnica" -"acea stiinta nous, care, pe baza unor socoteli precise, poate determina insusirile si defectele fiecarui copil, indicandu-i cariera, profesiunea sau meseria pentru care are aptotudini naturale."


 
Nr 13/20 martie 1930 pag 3
Inundatiile catasrofale din sudul Frantei


 
Nr 13/20 martie 1930 pag 4
Un nou interviu cu Miss Romania, Zoica Doina, luat pentru un ziar din Paris.




 
Nr 13/20 martie 1930 pag 6
Ziaristul publica impresiile in urma unei "raite" prin Gara de Nord, fara un scop de calatorie.
Daca soseti cu masina, hamalii sar sa iti preia bagajele, pandind cu atentie potentialii clienti.
"Un voiajor imbracat in costum de sport, cu infatisare de englez, cu luleaua prinsa in varful dintilor, purtand pe spinare unul din acele binocluri cu care privesc frumusetile sau curiozitatile oamenilor si ale naturii, asista impasibil la o cearta insotita de injuraturi si scuipaturi intre un ceferist cam oaches si un tigan care face, clandestin, functia de hamal."


 
Nr 13/20 martie 1930 pag 7
Gara are si un automat pentru bilete de peron : "aruncati cinci lei-doua monede de cate doi lei si una de un leu"
"O doamna, urmata la distanta, de un fel de sclav imbracat cu haine <> purtand pe brate doua exemplare rarisime de caini exotici..."


 


 Nr 13/20 martie 1930 pag 11
Natalita Pavelescu, actrita de teatru. De data aceasta elogiata de Bart Elina si nu Lucrezzia Kar, ca in numerele trecute. "Surade din toata inima, cum altii rad zgomotos si plin.(...)Si apoi Natalita are miscari gratioase. Merge intr-un ritm felin. (...) Cand e in scena, par'ca-i transfigurata. E numai nervi. De aceea animeaza."



 Nr 13/20 martie 1930 pag 13
Jack Ruisadel (1636-1681).Unul dintre pictorii peisagisti de seama ai scolii olandeze.
Si o reclama care va aparea si in numerele viitoare, cu o grafica cel putin ciudata (e promovat un gel pentru igiena intima, iar caracterul ales pentru asta are niste trasaturi, sa spun, cel putin nepotrivite:))



 Nr 13/20 martie 1930 pag 15
Despre cafea. Concluzia: "Dupa cum vedem, daca abuzul de cafea este periculos, nu exista insa nici un motiv pentru a proscrie aceasta substanta din alimentatia noastra, atunci cand e consumata in cantitate rationala."


 Nr 13/20 martie 1930 pag 16
Pe coasta apuseana a Norvegiei, pe o insula izolata, Grip, serviciul religios se oficiaza prin telegraf.
Unde se duc berzele? Pana la marile lacuri din africa Orientala.
Influenta razelor de soare: pentru a preveni rahitismul, se recomanda helioterapia.
Poate omul trai doar cu carne? Un experiment desfasurat pe o durata de un an, pe doi exploratori polari, care s-au hranit doar cu carne si nu s-au observat schimbari. "acest soi de alimentatie convine mult mai bine in regiunile reci, decat in cele calde."






miercuri, 18 martie 2015

Anima






Inima, motorul vietii si o parte dintr-un motor de masina (aproape precis redat, dar nu ma pricep prea bine la mecanica:). Ambele genereaza energia necesara functionarii unor masinarii: corpul uman, de o complexitate greu de inteles si un automobil, guvernat si el de legi fizice. Dar undeva, asemanarile dintre cele doua inceteaza si scopurile carora servesc sunt diferite. Care ar fi diferenta dintre un om si o masina? Uneori suntem tentati sa spunem: creierul sau sufletul. Da, si asta...Eu cred ca deosebirea e in intentie. Corpul si creierul sunt partea functionala, emotiile sunt si ele manifestari fiziologice. Dar Omul este inzestrat cu intentie si actiunile sale ar trebui sa aiba scop si sa nu se rezume la necesitatile biologice.
Oricum, discutia e ampla si infinita:) Pana una alta, cerceii acestia, zic eu, au menirea de a satisface nevoia egoului de frumusete, chiar fara vreun tel.

EN: The heart, engine of life and a part from a car engine. They both generate energy needed for the machine to work: the human body, truly complex and mysterious and an automobile, which works under the laws of fizics. But, somewhere, the resemblance between the two stops and their purpose is different. What is the diffrence between man and machine? Maybe we'll say the brain or the soul...I believe the difference lays in the intention. The body and the brain ar the functional part, emotions are also physiological manifestation. But the Human being has intention and its actions should have a purpose that is not resumed to the biological needs.
Anyway,th is is a big and infintie talk:) But in the end, these earrings are a good way to satisfy a need: that of beauty, without any purpose at all. Just for the sake of it.