The Raw Tree

E sfarsitul lunii martie si parca primavara da semne timide, ca si cum si-ar fi adus aminte ca e momentul ei. Prima zi cu soare cald m-a gasit in fata unui perete. Am calatorit la Bacau, unde un om minunat planuieste sa deschida o cofetarie raw-vegana, cu dulciuri pe cat de gustoase, pe atat de sanatoase.

Aveam o idee despre ce vroiam sa pictez si o tehnica noua pe care stiam sigur ca vreau sa o folosesc, dar nu prea aveam habar cum sa o aplic la o suprafata mai mare, asa ca pentru prima data in multii ani de cand pictez, aveam emotii. Insa din momentul in care am inceput, dupa vreo cativa centimetri am prins curaj si pictura parea sa arate tot mai bine, ba chiar mai frumos decat imi imaginam(victorie !).

 Ce e interesant e ca o suprafata mica, pe langa timpul mult mai scurt de lucru, iti da posibilitatea sa ai imaginea de ansamblu, pe cand un perete e intins si trebuie sa te opresti, sa te dai cativa pasi inapoi si sa privesti. Dureaza niste ore si daca ai si vizitatori e greu sa "te" explici (cred ca asta e o frica a multor artisti, ca ceilalti nu inteleg ce vrea sa transmita sau clientul e nemultumit).

 Oricum, am hotarat sa pictez intruna, cat ma tin ochii si mainile, ca sa ma apropii de finalul picturii in aceeasi zi. Asa ca a fost un soi de maraton de 12 ore, dar mi-a placut tare mult.

 A doua zi au mai ramas doar niste detalii, care mi-au luat o ora si parca satisfactia a fost si mai mare cand timpul pe care il anticipasem pentru pictat a fost mult mai scurt de fapt.

 Si asta e ceea ce a iesit: un copac peste care zanele au suflat praf magic si l-au adus la viata:) Am decis sa pastrez cromatica simpla si in ton cu viitorul mobilier, care va fi si el rosu-portocaliu-lemn natur si detaliile sa fie finute, subtile si vizibile de aproape.

Mi-ar placea sa fac asta cat mai des si e un soi de rezolutie pe 2015 sa pictez mai multi pereti (cu siguranta urmatorul pictat va fi la noi acasa, pentru ca tot aman momentul:)

EN:
It's the end of March and it seems spring is sending shy signals, as if she remembered it's her rime. The first sunny day found me in front of a wall. We traveled to Bacau, where a wonderful woman is planning to open a raw-vegan sweets shop.
I had an idea of what I wanted to paint and a new technique that I knew for sure I wanted to use, but I wasn't quite sure on how to apply it to a bigger surface, so for the first time in a lot of years I've been painting, I was a bit nervous. But from the moment I started, after a few centimeters it was beginning to look better, even more beautiful than I was expecting.
 What's interesting is that a smaller surface,along the shorter work time, gives you the possibility to have the whole picture, while a wall is wide and you have to stop, go a few steps back and watch. It takes some hours and if you have visitors it's hard to "explain yourself" (I think this is the fear of many artists, that the others don't understand what they want to express or that the customer is not satisfied).
 Anyway, I decided to paint non-stop, as long as my eyes and hands can take it, so that I'll be close to the finish in the same day. So, it was a sort of a 12 hour marathon, that I really enjoyed.
 The next day there where only some details left, that took me an hour to paint and the satisfaction was greater when the time I was anticipating was actually much shorter.

This is the result: a tree brought to life by the fairies and their magic dust:) I decided to keep a simple color scheme, that matches the future furniture (red-orange-nature wood) and the details very subtle and visible when you get closer.

I'd love to do this more often and I think painting walls is the 2015 resolution (of course, I'll have to start painting our own walls, while this has been on my list since some time:)

Swing

Rascoleam printre fotografiile de "portofoliu", de anul trecut si am gasit un album intreg, cu peretele minunat pe care am avut ocazia sa-l pictez. Anul trecut. Noiembrie.

Am inceput la un moment dat sa povestez, era de fapt perioada "work in progress", dar cum necum, am omis sa ma laud si cu rezultatul final:)

 Care rezultat nu-mi apartine in totalitate, ci a fost rodul muncii in echipa.M-am bucurat de sprijin mult, moral, dar si concret, pentru ca am pictat alaturi de un prieten, mai experimentat si cu mana formata. Eu, saraca, obisnuita cu migalitul si suprafete minuscule spre mici, am paralizat putin vazand un perete de vreo 10/5. Nici trafaletul si pensulele imense (pe bune, erau uriase si doar n-am mainile atat de mici) nu m-au incurajat prea mult. Dar, cu indicatii, un oarecare plan si ajutor, am resusit noi doi sa ducem misiunea la capat. Cu foarte bine si foarte colorat. Eu m-am ocupat de detalii (micro is my middle name:), iar dragul de George de "the big picture". Ne-a luat cam 2 saptamani, dar asta doar pentru ca  ne-am miscat incet, savurand printre pigmenti si lavabile, cocktailuri Byzantine (noul meu preferat, surclasand Mojito, dar foarte aproape:).

Si ce se vede, zic eu, e tare placut ochiului. Mai mult, tare incantati am fost in momentul in care s-a lasat seara si orasul nostru parea, de asemenea, un peisaj pe inserat. Iar dimineata, o, ce frumusete! Soarele lumina prin fereastra din dreapta peretului si aducea orasul la viata.
A fost o super-experienta si in aceeasi masura o lectie importanta pentru mine. Ce noroc sa am parte de un astfel de proiect si de oameni minunati:)

EN: Last year, in November, I had the chance to be part in a beautiful project. Together with a friend we painted a big, big wall, in a pub. It was a bit of a challenge for me, while I'm used to small surfaces and handling big brushes seemed a bit tricky. But I ended up painting details, which pleased me, because I was on my territory. It took us 2 weeks to finish, but we also took it slowly, enjoying Byzantine cocktails while mixing pigments and paints:)
For me it was a great experience and I learned so much about technical stuff, which I usually try to avoid. I also had the chance to try the airbrush, an old desire of mine and concluded I must, must have one of my one, because it makes such a big difference when painting walls and big surfaces.
Hopefully, soon I'll have a new wall to show, as part of a sweet project:)

Versus

"Uite ca a mai trecut un an", ca sa citez expresia cea mai rostita zilele astea:) A trecut si a fost plin si frumos, incarcat cu iubire si multe proiecte (nesperat de fructuoase) si culori! Si pentru ca sfarsitul de 2012 (care n-a fost si Sfarsitul, ca sa vezi) sa fie unul de pomina, l-am incununat cu o comanda foarte faina si draga: am pictat un bar, in Campulung Moldovensc, un loc magic al unui tip foarte tare.

Partea cea mai faina a fost ca am putut sa hotarasc eu tema si cum numele (inspirat) localului e "Versus", am ales sa creez un soi de univers paralel, unde la tot coltul intalnesti fiinte ciudate, simpatice sau putin infricosatoare. 

Interiorul e de fapt un beci imens, cu pereti din piatra, mai greu de pictat, asa ca am pictat umbre, un fel de picturi rupestre, care s-au potrivit la fix.

Holul e placat cu lemn, asa ca a fost usor de pictat. Si au aparut tot felul de omuleti curiosi si amuzanti si ciudatei:)

Si usile bailor au primit o fata noua, dragalasa...

sau masculina, dupa caz :D

Usa de la intrare e pazita, de cine altcineva, decat de "Micut", zana bodyguard, foarte binevoitor, dar suficient de ferm.
 

Si un sirag de margele ceramice pictate.