D'acia

 Noroc cu tehnologia wifi si cu credinciosul laptop, care nu imi dau voie sa caut scuze gen "sunt in vacanta" cand vine vorba de postat. Asa ca azi, o frumoasa miercuri, cu cer senin, o briza de munte placuta si un fresh de portocale, postez un semn de carte (ce-i drept pictat acum vreo saptamana) din mini-seria "Lecturand cu stil" :) E pictat pe hartie realizata manual, aplicata pe o fasie de piele si lacuit pentru protectie.

Desenul e lupul dacic, pe care l-am mai pictat de cateva ori vara aceasta, pur si simplu pentru ca e foarte decorativ si cumva imi revine constant in minte cand vreau sa pun in valoare un obiect cu o forma lunguiata (or fi genele de dac care incearca sa se impuna:).

Si fiind vorba de lecturi, in ultimele zile am cautat inspiratie pe internet, "rasfoind" tot soiul de bloguri frumoase cu fotografii colorate si pline de idei. Unul dintre ele mi-a placut foarte tare, mai ales ca posesoarea depune multa munca pentru a documenta si converti vectorial motive traditionale romanesti. Am folosit si eu cateva dintre modelele pe care le prezinta, cand am pictat martisoare, iar rezultatul m-a incantat.
Blogul se numeste "semne cusute" si merita urmarit, pentru ca e constant updatat si completat, iar modelele pot fi descarcate si folosite, gratuit:
Semne cusute

Elegance

Ce poate fi mai placut decat o dupa-masa petrecuta cu carte in  mana, pe malul raului, inconjurata de verdeata (cu furnici care te traverseaza grabite si te ciupesc din cand in cand pentru a te aduce la realitate:). Eu una ador sa citesc si din fericire am si suficient timp sa ma bucur de carti.

Pentru ca nu imi place sa indoi colturile filelor pentru a tine minte unde am ramas cu lectura, m-am gandit sa pictez cateva semne de carte, frumoase si practice. Cel din poza e din piele, cu hartie de orez aplicata si o geisha eleganta pictata in culori acrilice. Culorile sunt foarte rezistente, iar pentru protectie am aplicat un strat de lac sub forma de spray (care, am descoperit, are si proprietatea de a intensifica nuantele).
Si fiind sfarsit de saptamana, o sa reiau obiceiul pe care l-am pornit acum o luna si o sa enumar iar cateva lucruri pentru care sunt recunoscatoare, deoarece imi dau seama ca uneori uitam sa multumim pentru tot ce primim si cateodata avem chiar impresia ca nu avem pentru  ce sa ne bucuram. Asa ca o scurta lista la sfarsit de saptamana e ca un reminder penru tot ce s-a intamplat frumos si are un efect minunat (si de fiecare data sunt surprinsa ca pe masura ce scriu motivele, se tot aduna). Asadar:
-multumesc pentru vizita pe care le-am facut-o parintilor si care mi-au incarcat bateriile cu multa, multaa dragoste;
-pentru toate bunatatile pe care mi le-au dat ai mei (legume proaspete din gradina, oua delicioase de la gaini fericite, faina de grau si de secara si de malai macinate cu drag, capsuni dulci, dulci, sirop din ala buna, facut in casa);
-pentru placinta cu ciuperci si al sau aluat dospit inpecabil, din cauza unei greseli:);
-pentru petrecerea reusita pe care am organizat-o pentru copii (cu ajutor din partea Larisei si a lui Francesco si a Centrului Izvorul Sperantei) si distractia de care am avut parte;
-pentru ca am reusit sa pictez cu spor si sustinut fara sa obosesc si fara sa imi piara cheful:
-pentru pepenele galben caruia o sa-i cant ode probabil toata vara, pentru ca e cel mai gustos, zemos, parfumat, minunat fruct romanesc-care-pare-exotic;
-pentru ca am apucat sa vorbesc cu niste oameni dragi care au avut curajul sa schimbe in viata lor lucrurile care ii nefericeau:

5 Saptamani In Balon

Cum primul semn de carte a fost o reusita (mi-a placut mie, v-a placut si voua:), am prins elan si am mai incercat o data (nu de alta, dar sa nu mizez pe "norocul incepatorului").

Si zic ca bine am facut (suna un pic a lauda de mine, stiu:), pentru ca si al doilea  mi-a satisfacut asteptarile.

Un semn de carte "zburator", cu curcubeu in coada si cer senin.

On The Shore, I Lay And...Snore

Primul semn de carte: piele (rezistenta, groasa, dar flexibila) pictata cu acrilic, snur de bumbac cerat, 2 scoici (de la Marea cea Neagra, care tura aceasta a fost mai degraba turcoaz:).  O sa urmeze mai multe astfel de semne de carte, pe care le aveam in plan si carora le-a venit pana la urma randul (nu de alta, dar devenise rusinos sa memorez paginile cu bucatelede hartie). 

Si pentru ca "au innebunit salcamii", anul acesta am incercat o delicatesa demna de un chef: clatite cu flori de salcam. O nebunie, intr-adevar! Si foarte simplu de gatit: compozitia clasica de clatite, florile de salcam (de preferat de pe camp, cat mai departe de masini si noxe) tavalite in aluat (cu delicatete, evident) si prajite in ulei incins, cateva minute. Arata incredibil si sunt foarte aromate!