Physalis

In sfarsit m-am linistit: a venit iarna, cu zapada alba si pufoasa, asa cum era firesc. Ninge de azi-noapte in continuu, peisajul arata superb (de la fereastra deocamdata) si planuiesc ca maine sa scot sania din garaj si sa ma bucur de omat. Intre timp m-am apucat de martisoare (si sentimentul e foarte ciudat, sa pictez franturi de primavara cand afara e iarna in toata regula:) si de cate o idee ce isi astepta randul in caietul de schite.
Perechea de cercei cu physalis sunt un gand mai vechi si recunosc, erau mai potriviti pentru toamna, dar nicio problema, cromatica lor calda se asorteaza si cu gerul.

Ca sa profit de weekend si de o zi numai buna de stat la caldura (mai ales la foc de lemne care pocnesc si trosnesc, cum avem norocosii de noi aici:), am facut un ceai aromat absolut delicios (pe care il cumparam de la un cuplu simpatic din zona ce cultiva plante medicinale) si mi-am ales o carticica foarte interesanta: "Cum sa te vindeci cu o poveste", in care autoarea, Paola Santagostino explica o metoda putin cunoscuta de terapie alternativa. Ea sustine (si nu e singura) ca imaginarul joaca un rol activ in vindecarea corpului si a mintii si printr-o tehnica veche, de fapt, de mii de ani, putem intelege mecanismul de producere, dezvoltare si mai apoi stopare a bolilor. Este vorba despre inventarea unei povesti, a unui basm, de catre subiect, in care se pare ca acesta, fara a fi constient, povesteste tocmai despre viata, boala si psihicul sau, iar descifrarea simbolisticii din spatele povestii poate duce si la eliberarea de boala. Suna foarte bine cartea si cred ca o sa se dovedeasca o lectura utila si placuta.