Degetica si Prietenii

 Nu, fotografia nu este de vara trecuta, e facuta chiar saptamana aceasta, intr-una din zilele de pseudo-primavara care bucura Tinutul Buzaului. E ultima comanda pe anul acesta, un tricou pe care l-am pictat cu mare drag, pentru ca zanele si taramurile fantastice sunt temele mele preferate.

 Clienta a vrut o surpriza pentru sora ei, cu Degetica si fiinte mititele, iar realizarea a ramas la latitudinea mea. N-am stat mult pe ganduri, pentru ca in capul meu "vietuiesc" o gramada de zanute si pitici si omuleti.

Asa ca in cateva ore petrecute deasupra mesei de calcat (asta e "tehnica" pe care o folosesc pentru pictat tricouri, pentru ca masa are exact forma necesara), au prins viata micutii acestia colorati si un tablou cu o bucatica din lumea lor de vis.

Tot o lume de vis am descoperit si intre paginile acestei carticele, pe care am cumparat-o dintr-un anticariat din Bucuresti, la ultima vizita. Recunosc, am luat-o pentru ca mi-a placut coperta (criteriul meu infailibil) si nu m-am inselat: am gasit inauntru, pe langa informatii despre un curent artistic cam necunoscut mie, fotografii cu diverse picturi care sunt caracterizate (pur pedagogic, as zice eu), ca arta naiva. M-am minunat si mirat si imbucurat cat cuprinde, pentru ca artistii pe care i-am descoperit m-au fascinat si inspirat din plin. Dintre toti, cel mai mult mi-au placut Ivan Rabuzin si Teofil Ociepka. Mi se pare superb sa pictezi din suflet si din universul interior, fara a fi influentat de curente, tehnici, stiluri sau scoli. Pur si simplu sa te exprimi liber!
Asa ca anul viitor o sa incerc sa sondez mai adanc inauntrul meu si sa pictez mai liber.